De fapt, şi calul ar necheza de invidie dacă ar vedea ce au văzut şi biologii marini din Insulele Falkland când au scos din apă exemplarul cu pricina.
Masculul calmar era în stare muribundă, aparent din cauza captivităţii în plasa cercetătorilor, dar după cum s-au petrecut faptele ulterior, mai degrabă din cauza epuizării sexuale.
Când experţii au început să-l studieze şi i-au ridicat "mantia" înotătoarele triunghiulare de la spate ca să-i estimeze vârsta, s-a petrecut ceva neobişnuit. Organul sexual al cefalopodului, o formaţiune tubulară de culoare alb-lăptos, a intrat brusc în erecţie şi i-a împroşcat pe specialişti instantaneu cu spermatofori. Apoi, calmarul şi-a dat duhul.
Oamenii de ştiinţă au rămas perplecşi de agitaţia sexuală a calmarului, dar uimirea lor totală a fost când au luat vieţuitoarea la măsurat în părţile intime: penisul în erecţie al calmarului avea lungimea de 67 de centimetri, adică aproape egală cu cea a corpului său.
Aşa s-a mai dezlegat o taină despre viaţa sexuală din adâncuri, cercetătorii trăgând concluzia, mai popular explicată, că masculul calmar fugăreşte femelele calmar, iar când e aproape de una dintre ele, doar îşi lungeşte organul până intră în corpul ei - nu în organul reproducător omolog! - şi dă drumul la "artileria" de spermă, ca să fie sigur că nu-şi iroseşte în mediu nici o sămânţă. Odată ajunsă în corpul femelei, sperma este "în siguranţă" şi merge "la ţintă", la organele ei reproducătoare. Felul în care spermatozoizii eliberaţi în organismul femelei ajung acolo este încă mister pentru cercetători. Concluziile lor privind acest experiment pot fi consultate în publicaţia de specialitate Journal of Molluscan Studies, citată de BBC online.
De fapt, şi calul ar necheza de invidie dacă ar vedea ce au văzut şi biologii marini din Insulele Falkland când au scos din apă