Când ambasadorul Franței spune că România este “elevul model al FMI” poate ar trebui să ne punem semne de întrebare dacă este bine pentru o economie să fie caracterizată astfel. Elena Udrea pune semne de exclamare la afirmația ambasadorului și revine pe blogul personal la discursul despre responsabilitatea de care a dat dovadă guvernul Boc în această recesiune, arătând pisica cu situația macroeconomică proastă a Ungariei, care a preferat să nu se înfrupte din fondurile FMI.

Să răsfoim catalogul “elevilor model” al FMI:

- Thailanda și Indonezia erau elevi model ai FMI, urmând sfaturile de liberalizare financiara până la izbucnirea crizei asiatice din 1997.

- Egiptul lui Hosni Mubarak era numit de The Economist elevul model al FMI în 1999. Mubarak acceptase să participe la Războiul din Golf în schimbul anulării unei datorii istorice de 20 de miliarde de dolari si a unui program de reforme marca FMI. The Economist comenta atunci că un avantaj al economiei egiptene era stabilitatea politică.

- Irlanda este considerată elev model al FMI după ce a acoperit din buget pierderile băncilor printr-un pachet de austeritate de 85 de miliarde de euro.

- Argentina lui Carlos Menem în 1989 era un elev model al FMI, privatizând masiv economia și liberalizând piața valutară într-un program numit “operație fără anestezic”.

- Albania lui Sali Berisha era la începutul anilor 90 considerata elev model al FMI până la explozia jocurilor piramidale.

A fi numit elevul model al FMI nu este o laudă. În primul rând a fi elev model al FMI nu spune nimic despre nivelul corupției din țară sau despre cât de democratic este un regim. În al doilea rând măsurile de austeritate, de liberalizare și privatizare propuse de FMI pot adânci problemele unei economii- prin creșterea vulnerabilitatii externe, creșterea instabili