„Blindness” (pe ecranele româneşti, „Alb orbitor”) este recomandat de cel puţin patru nume: regizorul Fernando Meirelles („Oraşul zeilor”, „Prietenie absolută”), scriitorul José Saramago (după al cărui roman a fost scris scenariul) şi actorii Julianne Moore şi Mark Ruffalo.

Ceea ce poate părea o simplă metaforă în traducerea românească a filmului trebuie luat literal: în acest film, oamenii, unul câte unul, cad inexplicabil pradă orbirii.

Întâi orbeşte şoferul oprit la semafor; apoi cel care îl duce acasă şi îi fură maşina; apoi doctorul primului bărbat atins de misterioasa - să-i zicem aşa? - boală. Guvernul, înspăimântat de ceea ce poate fi o molimă, îi azvârle pe toţi într-un spital păzit. Dar, evident, şi gărzile orbesc. Numai soţia doctorului (Moore), inexplicabil, nu îşi pierde vederea.

Meirelles face tot posibilul să redea atmosfera şi complexitatea personajelor din roman. Prima îi iese un pic mai bine, a doua nu îi iese aproape deloc. Reuşeşte un film care, pe alocuri, e brutal, pe alocuri e dezolant, dar pe alocuri e şi revelatoriu.

E o poveste despre vedere şi despre viziune, despre umanitate faţă cu catastrofa. Dar nu e o poveste neapărat generoasă cu personajele sale, fiindcă lumea de aici e o lume de sute de Oedipi întorşi pe dos. Orbiţi, oamenii nu se întorc spre înăuntru, ci se îndreaptă cu furie spre afară, spre ceilalţi. Singura consolare - ironică - e că nu se mai pot vedea... În schimb, se pot auzi, şi zgomotul este infernal.

La prima vedere, un SF cu scenariu de Apocalipsă. La o alta, poate o alegorie. La o vedere diferită, poate un exerciţiu de imaginaţie. Unghiul vă aparţine.

Filmul rulează de mâine la Hollywood Multiplex şi Movieplex Plaza.

Nota noastră: