Academia Suedeză i-a acordat unui scriitor francez, pentru a noua oară, Premiul Nobel pentru Literatură. Albert Camus a fost recompensat pentru „importanta lui creaţie literară care, cu o lucidă stăruinţă, aruncă o lumină asupra problemelor conştiinţei umane“. Citiţi şi:

Borges a ratat Nobelul din „motive politice“Nobel pentru „poetul poeţilor“

Scriitorul se naşte la 7 noiembrie 1913, în localitatea Mondovi din Algeria. Tatăl său, mort în bătălia de la Marna, era de origine alsaciană. Rămasă văduvă, mama lui Albert Camus se stabileşte într-un cartier sărac din Alger, câştigând bani ca muncitoare necalificată.

Viitorul scriitor face şcoala primară, liceul şi facultatea de filosofie la Alger. Întemeiază un teatru muncitoresc, în 1937, după ce căutase să supravieţuiască lucrând ca vânzător de piese auto, slujbaş la un agent maritim şi la prefectură.

În acelaşi an publică la editorul Charlot din Alger prima sa carte, volumul de eseuri „L’envers et l’endroit“ („Faţa şi reversul“), urmat, un an mai târziu, de altul, „Noces“ („Nunta“). Părăseşte Partidul Comunist la care aderase şi devine redactor la cotidianul „Alger Républicain“, organ al Frontului Popular, în 1938.

După izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial vrea să se înroleze, dar este respins, deoarece medicii consideră că nu este apt pentru armată (Camus suferise de tuberculoză).

Războiul intelectual cu Sartre

În 1940, Camus se stabileşte la Paris şi devine secretar de redacţie al cotidianului „Paris-Soir“. În 1943 preia conducerea cotidianului „Combat“ şi devine lector la Editura Gallimard. În 1945 ia poziţie împotriva bombardamentului atomic de la Hiroshima.

După Eliberare, se află în miezul dezbaterilor ce aprind intelectualitatea franceză. Camus a fost învinovăţit mult timp pentru simpatiile comuniste din