În timp ce Angela Merkel, Sarkozy, Berlusconi şi premierul britanic, Gordon Brown, se dădeau de ceasul morţii cum să clădească un dig în calea viiturii uriaşe a crizei mondiale, nea Trăienică se dădea în stambă electoral la Alcala de Henares. Bush, în America, asudă să salveze ce mai e de salvat din băncile care se prăbuşesc una după alta. România, zice preşedintele Băsescu în faţa unei adunări cu steguleţe de partid, n-are treabă cu criza mondială.
Mânia preşedintelui nostru se aprinde din orice. Chibritul unei prezenţe nedorite e destul pentru a inflama personalitatea explozivă a domnului Băsescu, plămădită dintr-o mătreaţă cu cifra octanică ridicată. Biografia inflamărilor prezidenţiale e vastă. Un viceprimar al Capitalei, care s-a băgat unde nu trebuia, primeşte "un cap în gură". Un ziarist cu făptură ascetică devine "găozar". O jurnalistă imprudentă, care pune întrebări fără să se documenteze în prealabil dacă place numită scurt "ţigancă împuţită". De-aia îl iubim noi, bă!, m-ar putea apostrofa adulatorii preşedintelui în delicate epistole electronice. Păi am zis eu altceva?
Enervat de prezenţa domnului Petre Roman în suburbiile Madridului, unde preşedintele nostru constituţional şi echidistant făptuia un miting electoral în toată regula, a scos flăcări pe nas. Ce caută ăsta aici? E culmea imposturii! Fostul, vă amintiţi, "eşti cel mai bun Petre", a devenit brusc un impostor, un neavenit. De ce impostor? Cică s-ar fi lăudat că este înalt reprezentant guvernamental. Nu ştiu dacă Roman e reprezentant înalt şi nici nu ştiu dacă s-a lăudat într-adevăr. Ştiu sigur însă că în Spania e singurul politician român care se mişcă natural şi are acces la toate personalităţile cu adevărat înalte din această ţară. Mama sa e de pe acolo, iar Don Pedro găvăreşte spanioleşte mai dihai ca taica Iliescu în limba lui Puşkin. Roman nu poate fi