Istoria ne-a arătat de nenumărate ori că bolile contagioase au făcut casă bună cu o parte din conflictele armate ale istoriei, acest subiect fiind adus în atenţia publică mai ales în contextul crizei siriene.

Condiţiile de război şi zonele răvăşite de lupte oferă condiţii ideale pentru dezvoltarea bacteriilor şi viruşilor. Un astfel de exemplu este reapariţia infecţiilor cu polivirus, cel care cauzează poliomielită, în Pakistan şi Afganistan de unde s-a răspândit zona în Orientului Mijlociu.

În acelaşi timp, în Africa, lipsa accesului la doze de vaccinuri a dus la dezvoltarea infecţiilor cu poliovirus în nordul Nigeriei şi aprinderea unui focar în Somalia.

De-a lungul istoriei, bolile contagioase au influenţat în mod puternic cursul războaielor, iar acestea, la rândul lor, au fost influenţate de condiţiile de război, în dezvoltarea lor.

„În timp ce tipurile de război s-au schimbat de-a lungul secolelor, legătura dintre războaie şi boli rămâne la fel de puternică. Astăzi, ca şi în trecut, în timpul războaielor cunoaştem prăbuşirea sistemelor de sănătate, ceea ce înseamnă că infecţiile, de obicei restrânse, pătrund în mijlocul populaţiei”, afirmă profesorul de virusologie de la Universitatea din Nottingham, Jonathan Ball, într-un editorial pentru BBC.

Civilii şi militarii ajung să trăiască în condiţii insalubre şi în spaţii aglomerate, locuri ideale de reproducerea a viruşilor. Un contemporan este apariţia epidemiei de febră tifoidă dintr-o regiune a estului Siriei.

Profesorul Jonathan Ball propune mai multe momente din istorie în care bolile contagioase au jucat un rol major:

1) Ciuma Antonină (165-180 e.n.)

soldaţii romani se întorc din războiul cu parţii având vărsat de vânt sau pojar, pandemie denumită şi „Ciuma Antonină”, care va face ravagii în Imperiul Roman, fiind boala care a răpus şi doi împăraţi, Lucius Verus