Turismul electoral pe fata a devenit un sport de masa, cunoscut si incurajat la nivel politic. O tema de dezbatare peste care s-a trecut prea repede este aceea a fraudei organizate la referendumul de demitere a presedintelui Basescu. Cele peste 500 de dosare deschise de procurori se constituie in prima investigatie sistematica la nivel national a unui mod de a vicia rezultatele oricarui scrutin. Numai din ceea ce cunoastem in prezent, unii presedinti de sectie din Mehedinti au falsificat listele electorale suplimentare, introducand voturi in urna, unele din partea „pescarilor" si rromilor sositi in ziua referendumului din Franta pentru a asigura o prezenta masiva. Urna mobila a devenit un fel de cutie a milei, pusa la dispozitie fara respectarea legislatiei. Presedintii au inregistrat votanti avand acelasi cod numeric personal, cu aceeasi carte de identitate sau acelasi nume pe liste diferite; s-au inregistrat coduri numerice personale invalide sau inexistente; s-au dublat listele permanente cu listele electorale suplimentare. Oamenii chemati la audieri nu-si recunosc semnaturile din care rezulta ca ar fi participat la vot. Din ceea ce cunoastem pana in prezent, anchetele par sa ii vizeze pe organizatorii referendumului si mai putin pe alegatori. Fiindca in 29 iulie nu s-a mai jucat la sacose si mita electorala directa, ceea ce s-a incercat a fost umflarea prezentei prin orice tertip posibil. Un experiment la scara larga in unele judete si de o foarte mare intensitate in unele localitati. Descalcirea si penalizarea acestui proces poate dura luni sau ani buni, cheltuieli publice si de resurse umane importante, discutii politice interminabile si pusee de intimidare a institutiilor. Baroni locali s-au coalizat, instigand lumea asupra procurorilor sau angajand avocati in numele partidelor pentru a bloca aflarea informatiilor despre organizarea fraudei. La intrebarea daca