Pictura lui Marcel Lupse (n. 21 august 1954, Dej, jud. Cluj) poate fi definita drept o continua, vivace si eclectica prospectiune a genurilor traditionale.
Mircea Oliv, coautor al recentei monografii dedicate pictorului (Cluj, 2007), evalua acest raport, in principal in termenii unei asumari voluntare a tematicii: "Pictorul este constient ca interesul pentru subiectele 'traditionale', catre peisaj, catre natura moarta, catre portret, apare dintr-o convingere, conform careia acestea mai au inca multe de spus, ele nefiind golite de continut, dar si, de ce nu am spune-o, dintr-o nevoie de ordonare si disciplinare". Fie ca ne gandim la productia sa peisagistica, fie ca luam in calcul seria cununilor de grau, ori a naturilor statice, ne atrage atentia concentrarea sa asupra elementului vegetal, comentata uneori in cheie simbolica. Criticul de arta Aurelia Mocanu interpreta aceasta recurenta a motivului vegetal ca pe un gest de recuperare a "substratului mitic al unei culturi agrariene", iar Calin Dan, semnaland aceleasi repere, vorbea in 1989 despre "viziunea rituala cu origini mediteraneene a artistului".
In prelungirea acestor glose pe marginea temei vegetale din anii '80, putem situa naturile sale statice realizate in deceniile urmatoare: Maci (u/c, 1995), Flori de miazazi, (u/p, 2001), Busuioc inflorit (u/c, 2002), Buchet XXXII (u/p, 2004), Flori de castigat norocul, u/p, 2006. Peisajele din aceeasi perioada, de pilda, o parte a lucrarilor din ciclul Gradina (u/p, 1999), dar si Toulon, reduta de pe Coudon (u/p, 2001), Luminis (u/p, 2002), Zi linistita (u/p, 2006), Dimineata la Tescani (u/p, 2006) evidentiaza anumite afinitati in abordarea motivului - fara a se confunda - cu cele ale unor artisti precum Ion Dumitriu, Horia Bernea, Horea Pastina ori chiar Ioana Batranu (cei din urma poate mai constanti si mai omogeni decat Lupse, in ceea ce prives