Pe de alta parte, vuvuzelele m-au mai lecuit oleaca de acea dimensiune identitara esentiala pe care o avem ca romani: aceea a inferioritatii noastre structurale, funciare. Vazind atitia imbecili vuvuzind in Africa de Sud, o bruma de speranta mi-a inflorit in suflet. De citeva saptamini, oameni buni, sint cu nervii in pioneze, imi sare tandara din te miri ce, m-am certat cu amicii si inamicii si as fi avut curaj sa ma rafuiesc, pentru prima data, si cu soacra, daca n-ar fi strins-o Dumnezeu la El. Cauza? Vuvuzelele! Mi-au facut creierii terci, fleasca. Cind deschid televizorul sa ma uit la fotbal si vad cite-un negru urit cu spume, suflind in tavuica ceea si hlizindu-se cu gura ca un papusoi curatat prost la dezghiocator, imi vine sa fac ca-n bancul cu Funar si apartheidul: sa-l string de git, sa-l tip in apa si sa urlu la el: „Mama ta de bozgor!". Si, uite asa, de la un timp nu mai fac nimic, nu mai scriu nimic, sint in deces lingvistic, cogitatiile mele sint tot mai baligoase, reflectez la soarta gindacilor de balegar, imi pun problema capitala unde se duc mustele cind ploua... si frec menta. Nevasta-mea mi-a zis ca ce-s eu barbat ori snop de paie? Iar eu, dupa ce-am spart trei pungi de seminte si am baut o putinica de moare de varza, ca-mi plesnea capul de vuvuzeala, i-am spus ca oi fi eu snop de paie, dar nici ea nu mi-e vreo Angela Merkel. Na! Super jalea, ce mai! Dar culmea e ca placerea asta de a sufla in tagea numita vuvuzea a contaminat si pe europeni. Am vazut turme de olandezi, de italieni, de nemtalai plini de bere, nescosi din starea de primate, suflind in... Doamne iarta-ma, ca era sa mai zic una. Toti aveau, fratioare, o inocenta originara, senina, vecina cu seninatatea bovinei care trece agale strada, sfichiuind cu coada imbaligata spre cirnatul de masini din spate. Ce bine e, Doamne, sa fii eliberat de indoielile inteligentei! Bine a zis cine a zis ca