Marele merit al medicinii este acela că nu respinge nimic din ce ar putea fi în folosul pacientului, chiar dacă pentru aceasta ar fi obligată să se amestece în „treburile interne“ ale unor preocupări diferite de cele constituind teritoriul propriu al practicii sale. Astfel, Charcot a folosit hipnoza şi Freud a întemeiat psihanaliza. Din alianţa ulterioară cu psihologii şi sociologii s-au născut atât de diferitele astăzi modalităţi de influenţare psihică. (...) Interacţiunile combinării terapiei medicamentoase (TM) cu psihoterapia (PT) în formularea lui Klerman.
A. Efecte negative ale TM asupra PT • Efect placebo negativ: orice pilulă, indiferent de medicament, reprezintă certe efecte păgubitoare asupra relaţiei psihoterapeutice prin bruiajul pe care-l produce şi prin promovarea relaţiei autoritare medicului şi de dependenţă a pacientului. Prin aceasta, transferul şi contratransferul sunt frânate, cu consecinţe în reducerea dezvoltării insight-ul Publicitate ui, ecranând mecanismele de apărare. În plus, este întărită interpretarea magică a efectului.
• Prin ameliorarea prematură a simptomatologiei, pacientul pierde motivaţia pentru PT, întrerupând-o. • Blocarea intempestivă a mecanismelor de apărare conduce la substituirea simptomatologiei; cu alte cuvinte suprimarea rapidă a unui simptom, fără ca psihodinamica defenselor să fie îmbunătăţită, lasă locul liber pentru a fi ocupat de o altă semiologie. • Influenţă descurajantă privitoare la aşteptările pacientului. Dacă se prescrie un medicament în locul PT, acesta se poate simţi trădat.
B. Efecte pozitive ale TM asupra PT • Facilitarea accesibilităţii psihoterapiei prin reducerea intensităţii simptomatologiei. • PT ameliorează funcţiile EULUI şi facilitează apariţia abreacţiei. • Medicamentele pot produce un efect placebo pozitiv. C. Efectele negative ale PT asupra TM • Întârzierea restaurării funcţio
