Nimic cu adevarat bun din consumerismul romanesc nu poate functiona deocamdata la adevarata sa capacitate, intrucit morbul suspiciunii (dupa ani cumpliti de tranzitie infractionala, e adevarat!) ruineaza invariabil demersurile pozitive. Anul acesta - ca si in destui ani precedenti - am hotarit sa ne facem vacanta la Mamaia, spre oprobriul rudelor si prietenilor care au o parere foarte proasta despre turismul in Romania. Stie toata lumea discursul, nu e nevoie sa insist. Servicii proaste, bani multi, frustrare. Cu sume mai mici, traiesti imparateste in statiuni turcesti sau grecesti ori faci o excursie de neuitat in Europa. De fapt, opinia tine de un set mai amplu de critici si nemultumiri vizavi de produsele autohtone in general. Daca iti cumperi Logan si nu (macar) Renault, esti dubios, daca preferi berea Ciuc in locul Tuborg-ului, devii cel putin straniu in ochii convivilor s.a.m.d. Se vadeste aici, desigur, o neincredere structurala in performantele societatii romanesti, neincredere mostenita din comunismul falimentar si din tulburele deceniu de tranzitie. Nu ai cum sa scoti usor un asemenea stereotip din mentalul colectiv, cu atit mai mult cu cit, din pacate, produsele noastre inca dezamagesc uneori la comparatia cu cele straine, alimentind, ca atare, suspiciunile, iar romanul este, o stim cu totii, inclinat genetic catre snobism. In postura de consumator, desi n-ai crede, el pare mai catolic decit papa, strimbind din nas adesea chiar si atunci cind este servit ireprosabil.
Nu-mi propun sa reconstruiesc, patriotic, increderea in produsul autohton. Nici nu as avea cum, din moment ce eu insumi sufar inca frecvent de pe urma lipsei de bun simt a asa-zisului capitalism romanesc. Nu am nici macar argumente solide pentru care prefer sa-mi petrec concediile la Mamaia si nu in strainatate (probabil ca, undeva in subconstient, leg prea mult iesirea din tara de profes