„Dezertorii” din PSD, aşa cum le place social-democraţilor să-i numească pe cei care şi-au „luat zborul” către putere, cu sau fără escală în grupul independenţilor, vor fi supuşi oprobriului public.

Liviu Dragnea, secretar general al PSD, va întocmi o listă cu demisionarii şi motivele plecării acestora din partid: dosare, afaceri sau obţinerea de diverse privilegii.

În lipsă de alte mijloace eficiente pentru a stopa acest fenomen care diminuează forţa partidului, socialdemocraţii vor să-şi compromită foştii colegi. Exact ca-n bancul cu ţăranul care a venit la târg cu un cal răpciugos, pe care nu-l cumpăra nimeni. Când a fost întrebat de ce a făcut asta, ţăranul a răspuns senin: „Ca să-l fac de râs”.

Pentru început merită semnalată ipocrizia PSD. Pentru ca acest demers să fi fost mai credibil, poate trebuia să se ocupe altcineva de lista cu pricina, nu Liviu Dragnea, un excursionist politic de anvergură pe ruta PSD-PDL.

Pe de altă parte, PSD este într-un flagrant conflict de interese. Este dificil să vorbeşti despre problemele în justiţie ale dezertorilor, şi să fii şi convingător pe deasupra, după ce dosarele cu pricina vizează fapte săvârşite pe vremea când socialdemocraţii erau la putere. Pe atunci, partidul nu obişnuia să-şi deranjeze prea tare membrii puşi pe căpătuială.

Demersul PSD are însă şi unele aspecte pozitive, pentru că limitarea fenomenului migraţiei politice este absolut necesară. O presiune publică la adresa celor care se reorientează către putere, în goana după privilegii, trebuie să existe.

Migraţia politică este o problemă care trebuie limitată drastic, având în vedere că o eradicare a sa este imposibilă. Sunt de acord cu cei care o cataloghează drept un fenomen care alterează calitatea democraţiei, prin deturnarea voinţei alegătorilor.

Atâta vreme cât nu sunt organ