Dupa tirul intrebarilor, raspunsurilor si al povestilor de pe timpul primelor caramizi de la temelia rafinariei de la Navodari si pana mai incoace, am dorit sa facem un tur de rafinarie. Cei mai multi dintre noi nu mai fusesem pana acum intr-o astfel de fortareata a titeiului, asa ca vizita a fost o mare noutate.

Ne-am echipat cu casti galbene á la Rompetrol si am intrat in teritoriul unde tigara este total interzisa. Din microbuzul condus de insusi PR managerul rafinariei, Ovidiu Constantinescu, distingem conductele masive si sectiile disparate, in care roboteau cate o mana de angajati. Facem o prima statie in dreptul cocseriei, unde un miros patrunzator ne alunga rapid in masina. "Se spunea candva ca asta era «sectia-sanctiune», numai aici sa n-ajungi", ne povesteste Vasile Serban, angajat al rafinariei din 1978. "Acum cei de aici au urmat cursuri IT si au renuntat la murdaria mainilor pentru un click de mouse, mirosul a ramas insa un dezavantaj al sectiei."

PREPARARE. Ne continuam traseul si dam de un cabinet in care cursantii IT trec prin examen. Cu o mina sobra, rasfoind atenti prin foile cu subiecte vreo 10 angajati "se licentiau" in ale computerului. Asistati de un tutore, salariatii par sa ia in serios exercitiile care le vor aduce diploma de operator. Nu departe de acest pavilion se afla centrul in care se opereaza concentratiile si amestecurile de componente ale combustibililor. Aici dam de un birou ingust, in care un tanar manevreaza fin un mouse cu care pregateste reteta pentru vreun soi de benzina. El trebuie sa amestece diferitii compusi rezultati din procesul de distilare a titeiului pentru a obtine combustibil pentru masini de tot soiul. Concentratiile componentelor pot fi modificate in cateva secunde din fata calculatorului, ceea ce permite ca trecerea de la o reteta de combustibil la alta sa fie o chestiune foarte simpla.

TRANS