Jumătate din căsnicii ajung la coşul cu divorţuri. Trei sferturi din dosare conţin particulele ”mamă”, ”tată”, ”socru”. Şi aproape toate dosarele conţin cuvântul ”soacră”. Când se mută în viaţa alesului ei, mireasa cară după ea un trecut ceţos, opt geamantane pline cu haine şi o maşină plină cu părinţi. Când se mută în viaţa adoratei lui, ginerică vine la pachet cu o sacoşă de cămăşi, o pungă de lame de ras şi o casă plină cu mami şi tati. Dacă nu te poţi furişa în programul Prima Casă, ai să ajungi în programul Prima Masă aşezată de soacră-ta. Locuieşti cu ea, n-ai încotro. Primul lucru pe care trebuie să-l ştii despre socrii tăi este că niciodată nu vei fi demn de odrasla lor. Decât, eventual, după ce din amorul vostru rezultă doi copii reuşiţi, iar voi câştigaţi vârtos, având obligatoriu joburi din seria celor cu salarii nesimţite. Coabitarea loveşte din nou Carmen şi Silviu s-au căsătorit şi, ca să nu stea la mama ei – care nu fusese de acord cu această sudură conjugală – s-au mutat la mama lui. Care fusese de acord cu nunta, cu precizarea amabilă că noră-sa, deşi e frumuşică, profită de averea copilului ei. Băiatul era în posesia impresionantei averi de o cămăruţă în apartamentul mă-sii şi un dulap cu ciorapi, cămăşi, un calculator 486 (nu întrebaţi, nu vreţi să ştiţi) şi o colecţie de brelocuri. Oricum, în concluzie, dintre două acrituri, o aleseră pe cea cu mai puţin oţet. Soacra a considerat că, atâta vreme cât vlăstarele familiei nu-i plăteau chirie, puteau măcar să asculte câte-o sesiune de comunicări, din când în când. Din oră-n oră, mai exact. De exemplu, tema uneia dintre ele a fost ”Cum să ne aliniem în faţa băii, ca să nu creăm busculade”. La alineatul trei, paragraful B, soacra a punctat că e normal să dăm prioritate celor vârstnici, căci ei ne-au crescut şi ne-au făcut ceea ce suntem astăzi (”nişte victime”, a bolborosit noră-sa în cerul gurii, apoi