Unul din avantajele teoretice ale aderării româniei la ue este cel al accesului la fonduri în vederea îmbunătăţirii infrastructurii.
Spunem avantaje teoretice deoarece, în pofida asimilării know-how-ului birocratic european , ţara noastră a absorbit foarte puţin din generoasa ofertă venită dinspre Uniune. Astfel, România dispune de fonduri de coeziune europene pentru sectorul transporturilor în valoare de 4,6 miliarde de euro în perioada 2007-2013. Din păcate, tragerea banilor europeni a fost la un nivel redus, până în martie 2012 rata de absorbţie efectivă a fondurilor UE pentru transporturi fiind de numai 6%.
Acolo unde s-au cheltuit bani, efortul financiar a fost disproporţionat de mare comparativ cu efectele obţinute. Două exemple sunt relevante în acest sens: autostrada Transilvania şi reabilitarea căii ferate Bucureşti-Constanţa. Ultima a fost începută în 2006 şi a costat cu totul peste 900 milioane de euro. Ce a rezultat? Sumarul din mersul trenurilor este relevant pentru eficienţa cheltuirii banului public. În anul 2000, trenul Bucureşti-Constanţa parcurgea traseul între cele două oraşe în două ore şi 34 de minute, potrivit Mersului Trenurilor pe anul 2000. După reabilitarea în valoare de peste 900 milioane de euro, în 2012, cel mai rapid tren parcurge aceeaşi distanţă în două ore şi 35 de minute. Din cauza restricţiilor dictate de starea proastă a căilor ferate, vitezele de deplasare pe foarte multe porţiuni de cale ferată nu depăşesc astăzi 40 km/oră.
De remarcat că, în ultimii 6 ani, deşi au fost începute lucrări la o serie de linii importante - Bucureşti-Constanţa sau Bucureşti-Braşov -, viteza medie de deplasare pentru trenurile româneşti de pasageri este de 60 km/ oră (la trenurile de marfă este sub 40 km/h), jumătate faţă de viteza cu care rulau trenurile în 1989.
Citeste AICI intreaga
