În plină campanie de colectivizare a statului comunist, a învăţat mai de voie, mai de nevoie, meseria de mecanic agricol, care la 20 de ani de la revoluţie, nu prea mai este la mare căutare la Buzău. Vremea marilor campanii centralizate în agricultură a apus de mult şi nea Marian, omul dedicat pe vremuri trup şi suflet, tractoarelor, semănătorilor şi combinelor de tot felul, se apropie de vârsta pensionării. Vioiu Marian este un om simplu trecut bine de vârsta celei de-a doua tinereţi. Are 60 de ani, şi s-a născut în satul Aliceni din comuna Poşta Câlnău.
Deşi obiectul muncii sale dispare încet, sunetul motorului de tractor îi trezeşte buzoianului numai amintiri plăcute:
„ Acum lucrez ca lăcătuş dar meseria mea de bază este cea de mecanic agricol. Şcoala generală am făcut-o la Aliceni. Imediat după ce am absolvit în 1962 era o situaţie asemănătoare cu cea de astăzi.
Tocmai se făcea colectivizarea şi părinţii mei erau foarte dezamăgiţi, cam cum suntem noi acum cu criza asta. Aşa că mi-au explicat că nu mă pot întreţine la liceu şi m-au trimis la şcoala profesională de la Ojasca să învăţ o meserie. La început nu prea mi-a plăcut dar după ce am terminat, această meserie a început să-mi placă.
La şcoală am învăţat despre tractoare şi despre maşini agricole. După ce am terminat şcoala am fost repartizat la S.M.A.-ul din Poşta Câlnău " spune Marian Vioiu.
Buzoianul mai povesteşte că în primul an de muncă i-a fost mai greu până s-a acomodat însă a avut noroc de nişte şefi cumsecade. Aşa se face că meseria a furat-o mai mult de la tractoriştii cei mai bătrâni:
" Trebuia să fii atent să prinzi de la cei pricepuţi. Primul tractor pe care a trebuit să-l repar era demontat complet sub un trepied. Când m-a văzut şeful de brigadă mi-a zis: Dragă tovarăşe, ăsta e tractorul tău, să-l faci! Am ră