BASARABIA, ACUM De ce nu s-a calificat pentru aceasta functie un om de cultura, poate chiar un scriitor - asa cum s-a intimplat intr-o serie de tari central-europene (Vaclav Havel in Cehoslovacia/Cehia, Lennart Meri in Estonia, Arpad Gonz in Ungaria, Dobrica Cosic in fosta Iugoslavie, Jelio Jelev in Bulgaria...)? Rasfoiesc o foarte inteligenta ancheta a Contrafort-ului din dublul numar pe martie-aprilie 2012: „Presedinte in Basarabia". Ati auzit bine. Eu, unul, crezusem ca am inchis definitiv subiectul acesta care ne-a sastisit binisor: tevatura a durat (a numarat si redactia, si Emilian Galaicu-Paun, unul dintre respondenti) tocmai 917 zile! (Ia sa pun si eu „unul" pe care l-a pus dinainte numarului autorul Tesutului viu...: iese o data dureros de recognoscibila si un excelent instrument, totodata, de forat prin culise!). L-am putea califica, intr-adevar, vorba sapoului, drept „un record mondial" in materie de iresponsabilitate a clasei politice, am putea invoca, pe linga indecizie, si cite alte tare ale sistemului; am putea pune, asa cum fac cei 17 scriitori, care dau curs anchetei, presiune analitica (si, pe ici, pe colo, ceva lava imprecativa), dar intrebarea e cu cit profit concluziv? Sclipitoare pe alocuri, raspunsurile iti lasa, nu stiu cum, un greu sentiment orwellian. E cam ca piatra nebunului si inteleptii care sar in balta dupa ea: una lata (desantata, agonica, burlesca - aproape orice termen e bun aici sa „defineasca" perioada), pe de o parte, si foarte multa, excesiva chiar, aplicare si consum intelectual, pe de alta. Atacam intrigile si matrapazlicurile (plus trena nesfirsita a meschinariilor de tot felul) cu mijloacele rafinamentului, ne dedicam cultural unor abjectii, in fond: un decalaj de un humor cit se poate de trist... Dar sa nu arunc totul in derizoriu, intrebarea avind o bataie acceptabila si scontind, tocmai din acest motiv, probabil, o reacti