În faţa legii, cei doi au greşit. Însă circumstanţe agravante are coruptul, fostul ministru care s-a implicat în traficarea bunurilor pe care trebuia să le păzească. În cazul de faţă, vedem cum coruptul Babiuc este favorizat în raport cu corupătorul Becali. Mesajul acestei situaţii este clar: în România este mai bine să te plasezi de partea coruptului decât de cea a corupătorului. Asta ca să se înţeleagă încă un avantaj al slujbei la stat. În România, corupţii au o soartă mai bună decât corupătorii. Cel puţin aşa s-a întâmplat în cazul deputatului liberal George Becali. El ispăşeşte pedeapsa pe care i-a dat-o instanţa în penitenciar, astfel încât nici rugăciunile călugărilor din Athos, nici diploma oferită de Patriarhul Daniel mamei sale, nici cererea de a deveni student la teologie şi nici rugămintea de a executa pedeapsa în regim de fără frecvenţă nu i-au ajutat la nimic. Nu la fel s-a întâmplat în cazul fostului ministru Babiuc. Acestuia i s-a permis să execute pedeapsa la seral: adică, opt ore îşi vede de treabă în libertate, iar seara merge la culcare în penitenciar. Ca la hotel. Practic, omul acesta face puşcărie doar în somn; şi nici această perioadă nu este executată în întregime, pentru că bănuiesc că se visează mai mult în libertate. Nu m-am numărat niciodată printre fanii lui Becali şi consider şi acum că acest individ a făcut mult rău societăţii româneşti în primul rând prin propunerea modelului prostiei ţanţoşe şi a mitocăniei obraznice ca reţetă de succes. Înainte de revoluţie, majoritatea copiilor şi adolescenţilor visau să ajungă ca Nadia sau ca Hagi; în ultimii zece ani, copiii şi adolescenţii au visat să ajungă ca Gigi: semianalfabet cu bani care vinde şi cumpără orice şi sfidează autoritatea. Nu pot însă să nu constat că, în protestele sale din închisoare, el are partea lui de dreptate: de ce să i se refuze lui ceea ce i s-a acceptat complicelui s