Inteleg tentatia majoritatii de a privi ciondaneala dintre presedinte si premier in eterna cheie a conflictelor dambovitene care nu produc decat zgomot si a caror cheltuiala e platita intotdeauna de cetatenii mai mult sau mai putin vinovati de situatie.
Asa cum e normala si pozitionarea de-o parte sau de alta a trupelor de analisti si jurnalisti. La fel si despre schimbarile bruste de locuri, tradarile si repozitionarile din mers. Tragand o linie si facand un calcul sumar, cu cat incrancenarea va fi mai autentica si mai adanca, cu atat mai bine va fi pentru societatea romaneasca. De ce?
Dincolo de ipocrizia fondatoare a discursurilor celor doua tabere, ambele sustinand azi lucrul pe care il criticau ieri si viceversa, blocajul din jurul bugetului pe 2014 are marele avantaj de a scoate la suprafata detalii nestiute si doar banuite sau intuite pana acum ale mecanismelor pervertite care stau la baza functionarii institutiilor statului.
In cazul in care se va merge pana la capat - oricare ar fi acesta - cu razboiul din jurul bugetului pe 2014, vom afla inca si mai multe despre oamenii care decid sensul si valoarea vietii noastre de zi cu zi.
Asa am aflat, de exemplu, ca acciza de 7 eurocenti poate nu ar fi intr-atat de necesara, din moment ce ea ar putea fi acoperita din reduceri ale unor cheltuieli ce miros prea mult a mita electorala cu stampila si parafa din partea Guvernului.
Nu conteaza ca Traian Basescu nu mai are nicio credibilitate, din cauza lipsei unei reactii asemanatoare in timpul guvernelor care i-au fost loiale. Important este ca, in disperarea sa de a se reafirma, presedintele a dezvaluit o masura care ar putea fi o prostie, o inutilitate, daca nu cumva mai rau - o dubla teapa pe care o vor plati cei care urmeaza sa fie cumparati cu proprii bani in campaniile electorale de anul viitor.
