Dacă cumva şi-a închipuit că toate ultimatumurile liberale referitoare la retragerea lui Turianu de la conducerea CNSAS pentru a-i face loc acolo lui Ticu Dumitrescu îi va înfricoşa pe democraţi, s-a înşelat. Nu numai că ar fi însemnat că nu ştie cum merg lucrurile în astfel de situaţii, dar şi că nu cunoaşte psihologia democrată, care pot fi asemănătoare cu aceea a unui bull-terrier care, odată prada apucată, nu-i dă drumul nici dacă-l omori. Muşcătura acestei rase este influenţată de un mecanism fiziologic care împiedică animalul să-şi descleşteze fălcile.

Osul pe care l-a apucat PD-ul se numeşte CNSAS. Prada a fost urmărită cu atenţie şi atacul a fost bine planificat. În faţa amatorismului liberal, pragmatismul democrat a acţionat eficient şi decisiv, găsind breşa în mecanism. Pentru că ceea ce a declarat dl Boc duminică seară este perfect logic: ar fi cel mai clar semn de lipsă de democraţie să anulezi un proces democratic pentru a-l înlocui cu o decizie administrativă.

Dl Boc subliniază faptul - atât de frumos şi de ireproşabil în sine - că misia partidelor s-a sfârşit odată cu numirea candidaţilor pentru Colegiu. În momentul în care Parlamentul i-a validat, aceşti oameni n-au mai avut de dat socoteală decât propriei lor conştiinţe. Iar conştiinţa le-a spus să-l voteze pe Turianu, nu pe Ticu. Ce să facem noi acum? - întreabă Boc. Să arătăm că nu suntem altceva decât nişte politicianişti care-şi urmăresc interesele? Iată, dumneavoastră, liberalii, l-aţi avut şase ani pe Onişoru, pe care voi l-aţi pus - ştie dna Muscă de ce. Deci, CNSAS a avut vreme de şase ani o conducere liberală. Hai să vedem acum ce pot face şi alţii. Să-l lăsăm pe Turianu măcar trei luni - face Boc prima şi ultima concesie - şi dacă nu va da satisfacţie, îl înlocuim.

Liberalii ar vrea asta de pe acum. Într-o rară arătare a muşchilor, Tăriceanu a ameninţat că va modifica lege