Bordelul punk tiganesc

„Un vocalist ucrainean, un lautar rus, un chitarist israelian, un tobosar californian si un acordeonist rus intra intr-un bar. Iar daca sunt Gogol Bordello, locul ia foc.“ (Rolling Stone Magazine)

Contrar unui obicei pe care nu-l dezmint, am ajuns devreme, agitata si pocnind de fericire ca in sfirsit, dupa ce mi-au populat toate playlist-urile posibile, am parte de Gogol Bordello live. in scurt timp, sintem in formatie completa. Ana, Gruia, Ceci, Igor (cel mai nerabdator dintre noi toti, de o saptamina ne recita punk tiganesc intr-o engleza-ruseasca, sau ceva asemanator, si nu-si mai schimbase nici status-ul pe mess: in the old times it was not a crime). Din multimea colorata-dungata-imbulinata-impatratita, accesorizata corespunzator – Conversi (doar e punk), respectiv esarfe-fuste-bratari (e si gipsy) rasar si fetele cunoscute, parca din ce in ce mai multe. Doua sau trei absente notabile, totusi putem incepe.

Ne bem berile pina cinta Nightlosers, la Shukar Collective deja nu mai avem rabdare si sintem in fata.

Let’s fuckin’ party! e semnalul care da tonul, si bordelul punk-tiganesc-balcanic-politic incorect se dezlantuie. Cunosteam marfa si ma asteptam sa fie haos. Totusi, nu cred ca mi-a fost dat, pina acum, sa vad ceva mai isteric si mai energic. Se intimplau, de-a valma, pe scena, un street performance mixat cu cabaret, cu sound punk-rock condimentat cu vioara, acordeon, tobe, galeata si tipete, sarituri, alergat si tavalit de-a lungul si de-a latul scenei, iar in fata ei dans, pogo si iar dans si miros de ierburi alese. Greu de spus cine si unde se distreaza mai tare – ei, sus pe scena, intr-un show care pare improvizat de la un capat la celalalt, ca si cum tocmai ar fi poposit satra la Arenele Romane (si totusi, perfect sincronizati si completindu-se reciproc), sau noi, jos, contaminati cu energie de immigr