Wolf Lepenies, profesor emerit la „Wissenschaftskolleg”, Berlin (pe care l-a şi condus între 1986-2001), este unul dintre intelectualii de marcă ai Germaniei contemporane. Lepenies este autor al unor lucrări care i-au consolidat faima de eminent sociolog al culturii şi rafinat istoric al ideilor, aşa cum îl prezintă Vladimir Tismăneanu în scurtul argument al volumului „Ce este un intelectual european?” (Ed. Curtea Veche, 2012). Lepenies a primit în 2006 „Friedenspreis des Deutschen Buchhandels”, înmânat cu acea ocazie de Andrei Pleşu, care, de altfel, l-a avut ca invitat la „Colegiul Noua Europă”. Prima sa carte apărută în România, „Ascensiunea şi declinul intelectualilor în Europa” (Casa Cărţii de Ştiinţă, 2005), face parte din aceeaşi arie de preocupări a reputatului om de cultură născut în 1941, în Prusia estică, actualul oraş Olsztyn, din Polonia.
„Ce este un intelectual european?” este rodul unor conferinţe susţinute în 1992, la Collège de France, unde gânditorul german a ocupat pentru un an postul titular la Catedra Europeană, ca succesor al lui Harald Weinrich. Prelegerile, cincisprezece la număr, au fost împărţite în trei cicluri mari, acestea subsumate temei „Intelectualii şi politica spiritului în istoria europeană”.
Primul ciclu (prelegerile I-IV) se ocupă de dilema veche a intelectualului sfâşiat între melancolie şi utopie. Intelectualul este tipul accedic înnăscut, cel care neputându-şi structura idealul se adânceşte într-o melancolie latentă sau se refugiază în utopia unei imaginare lumi noi. O carte de referinţă în domeniu este faimoasa „Anatomia Melancoliei” (1621), a lui Robert Burton, unde eruditul britanic speculează printre primii în Europa asupra profilului celui care, asaltat de umorile melancoliei (Saturn este astrul tutelar), se refugiază de nevoie în iluzia edificării unei lumii mai bune. Utopia este, în fond, o idee nobilă, c