Un tanar moldovean, barladean si, deopotriva, iesean, se vede cuprins de neintelesuri, catand aprins, prin pagini scrise pe pietre si ziduri de templu, un raspuns celor ce astazi nu-si gasesc raspunsuri in pagina de Guttenberg sau unda de televizor. Ancelin Roseti publica, la Editura Scriptor, din Galati, un eseu, in forma poetica si de poeme, despre "Imperiul malului". Titlu care provoaca, mai degraba, proza, vreun roman realist sau poate un eseu de analiza socio-culturala. Ce-i drept, forma de a pune in pagina ideea ce-l urmeaza pe Ancelin Roseti nu este foarte departe de grafia prozei.
Dar substratul demersului literar ramane, fara doar si poate, unul al poeziei autentice. In seria catorva poeme, de dimensiuni mai ample, dar, oricum, iesite de sub pecetea simplului aforism, in cateva versuri, "Imperiul malului" se inscrie ultimul pe pagina de cuprins, dorindu-se a fi un excurs de suflet al autorului fata de simplul fapt de a fi, intr-un anumit context spatio-temporal; in acest caz, cel al zilei in care cititi aceste randuri. Le regasim pe toate: "Strig panteonul - nici un zeu nu lipseste". In mod evident, panteonul zilelor noastre este mult mai bogat in idoli obscuri si mult mai sarac in zei. Pentru omul de spirit, zeii sunt toti, in acelasi loc, in aceeasi sfera parmenidiana.
Doar idolii, din ce in ce mai multi si mai negri, compun un mal devenit imperiu. "Nebuni! Nebune! din ranile noastre izvoraste malul ca o victorie, inghitindu-ne." Poetul se plaseaza intre a fi-ul etern si a fi-ul clipei. Raman sa-i poarte dorurile zeii si divinitatile lumilor trecute; ramane chiar propriul dor, asucuns in cutite de silex. Ceea ce il inconjoara se dizolva intr-o pasta care ascunde si distruge individualitatea. Si, cu toate acestea, Ancelin Roseti nu este razvratit, ci doar refuza sa guste din aceasta pasta care-i poate tulbura seninatatea: "In a
