Probabil unul dintre cei mai enervanti presedinti americani din epoca moderna, omul care a inchis cluburile PLAYBOY ne streseaza cu jurnalul sau in cinci volume supradimensionate.
Actor mediocru, politician inacrit, barbat sub papuc, bigotul de serviciu al Statelor Unite a tinut sa noteze toate detaliile vietii sale la Casa Alba in decursul a doua mandate (1981-1989). Baiat din Illinois, el a ajuns la Hollywood, unde a facut-o pe cowboyul in "Santa Fe Trail", inainte de a renunta la aceasta meserie dificila, pentru care, evident, nu era deloc facut, si a se apuca de politica, ajungand chiar, cu aproape patru decenii inaintea lui Arnold Schwarzenegger, guvernator de California (1967-1975). Al 40-lea presedinte al SUA era republican si i-a succedat democratului Jimmy Carter, considerat un "taran din Georgia". Ca lider al celei mai puternice tari de pe planeta, a condus cursa inarmarilor spre culmi aberante, a navalit peste o tarisoara insulara infima (Grenada) si a ramas in istorie ca pastor al scandalului administrativ Arme-Iran-Contras, o tranzactie veroasa a serviciilor secrete americane, care au vandut arme unui dusman declarat (Iran) pentru a finanta cu fondurile astfel obtinute rebelii antisandinisti din Nicaragua.
Evident ca un asemenea personaj nu putea sa fie decat un mare moralist, unul dispus sa dea lectii de etica crestina la tot pasul - ceea ce si face, de altfel, in uriasa constructie memorialistica redactata cu ajutorul lui Douglas Brinkley si comentata, pe www.nytimes.com, de Kevin Phillips. Cowboyul de circumstanta, exceptand perioadele in care a stat in spital, a scris zilnic macar o pagina de jurnal.
Personajul sau predilect este Nancy, cea de-a doua sotie a sa, citata si implicata la tot pasul. (Uneori, naratorul este un "noi" foarte apasat, care povesteste "la dublu".) Bicefal sau nu, povestitorul uraste majoritatea oame
