Ca orice manifestare care se respecta, cu traditie deja, Colocviului Romanului Contemporan a propus si niste premii. Premii pe care le-a decis un juriu cum nu se poate mai competent, alcatuit din critici literari de certa autoritate. Cind? La inceputul acestei luni, in zilele de 4 si 5 mai. De ce la Alba-Iulia? Pentru ca acolo exista oameni inimosi, precum poetul Aurel Pantea si colegii sai din redactia revistei "Discobolul", care au complici printre oamenii politici destupati la minte, care sprijina sistematic initiativele culturale (si nu e un cliseu de data aceasta), precum presedintele Consiliului Judetean, Ion Dumitrel. Si pentru ca, gratie acestora, marele romancier Nicolae Breban a gasit in orasul Unirii nu doar intelegere, ci chiar entuziasm in sprijinirea proiectului sau de a aduna in fiecare an laolalta romancieri si critici literari, care sa intre in dezbateri, polemici constructive, care sa discute despre soarta romanului in vremuri neprielnice. Una deloc privilegiata, daca imi dati voie sa observ, dat fiind ca numarul cititorilor scade vertiginos, romanul disputindu-si publicul de altadata cu televiziunea. Cine mai tine, azi, televizorul inchis, preferind compania unui roman de buna calitate, nu a unuia de consum? Putini, foarte putini, dar cu atit mai pretiosi. Ce s-a intimplat anul acesta, cind aceste colocvii au bifat a patra editie la Alba? In primul rind, a avut loc o sesiune de discutii extrem de interesanta, de consistenta, la care au participat Nicolae Breban, Ion Simut, Virgil Podoaba, Radu Mares, Daniel Cristea-Enache, Alex Goldis, Marius Mihet, Dana Sala si, daca nu ma inseala memoria, Bogdan Cretu. Isi mai permite azi romanul sa ramina cantonat intr-o zona a esteticului, cita vreme interesul general e orientat din start catre altceva? Nu cumva romanul reprezinta genul prin excelenta "impur"? Care sint diferentele intre romanul dinainte de 198