Nae Nicolae, milionarul decedat în accidentul de miercuri, avea avere multă şi iubea manelele. Iar dacă ar fi să fie cum se cântă în manele, unde cei morţi se întorc după câteva zile ca să vadă ce zice lumea, Nae ar putea vedea următoarele: la Ştefăneştii de Jos (Ilfov), localitatea sa de baştină, microbuzele circulă după program normal, iar oamenii se urcă în ele şi pleacă unde au treabă.
Alţii stau de vorbă la umbră, unii aşteaptă la un ghişeu să-şi plătească dările, alţii stau în cârciumă, cu berea dinainte.
E drept că la primărie s-au oprit audienţele. „Primarul nostru e prea terminat ca să mai dea interviuri. Nu mai poate“, ne-a spus un mustăcios postat la intrare. În curte, aşezaţi sub copaci, câţiva cetăţeni s-au arătat nemulţumiţi de epuizarea edilului şi l-au certat pe mustăcios: „Lasă, mă, să apară şi primaru’ nostru, de ce să nu apară?“. În locul primarului, au declarat ei: „Supărare mare, ce poţi să zici când moare omu’? Dacă n-a fost atent...Uite, pe Gigi Becali nu-l mai calcă trenul, că ăla e păzit bine“.
La stadionul din Ştefăneşti, unde evoluează echipa de fotbal finanţată de Nae Nicolae, Dumitrache Dan, antrenorul de juniori, mai uită de durere dând interviuri la televiziuni. „Era topit după fotbal. Un om care a plecat de jos şi a ajuns bogat, dar nu era cu nasul pe sus. El a încercat mereu să ne schimbe, să ne facă mai civilizaţi. Veniţi şi filmaţi acest anunţ pus de el. El a interzis să se mai mănânce seminţe pe stadion şi uitaţi-vă ce curăţenie este. Eu zic că era un om bun“.
Apoi, Dumitrache se îndreaptă spre tribună: „Veniţi să vă arăt locul unde îi plăcea lui să stea“. Din sutele de scaune albastre, omul se aşază pe unul oarecare. „Aici“, zice Dumitrache, şi priveşte în zare cu ochii înlăcrimaţi. „Vom face tot posibilul ca de azi înainte să nu mai stea nimeni pe acest scaun“.
„Tati, durere!“
La o bode
