Pe cât putință, ocolesc temele cu încărcătură politică: prea multă bălăcăreală, prea mult interes pentru cutare și cutărică, prea puțin pentru țară. Câteodată, însă, n-ai încotro și trebuie să te implici. Nu c-ar rezolva ceva încă o șoaptă în asurzitoarea hărmălaie românească, dar barem atragi atenția că s-a depășit alarmant măsura și că unii o iau razna de-a binelea. Citesc în Evenimentul Zilei (număr în care Cristoiu combate cu o fervoare de parcă-i gata-gata să-și încheie socotelile cu astă lume ticăloșită) un articol care, de fapt, s-ar cuveni să poarte supratitlul rubricii noastre, „Să vezi și să nu crezi!”.
O doamnă numită Andreea Udrea (parcă-i de-ajuns să te cheme Udrea ca s-o iei în șlapi pe arătură!) titrează stupefiant „Tandemul Emil Boc președinte – Traian Băsescu premier pentru 2014”. Da, ați citit bine. În 2014, dreapta românească prefigurează instalarea președintelui Boc la Cotroceni și a lui Trăienică la Palatul Victoria! Ți se taie respirația de emoțiune și te-ntrebi dacă-i vorba de o simplă glumă ori de recurgerea premeditată la rețeta „Cu cât mai mare aberația, cu atât devine mai interesantă!” Cine mai știe, prin repetare obstinată ar putea intra, insidios, în categoria posibilului! Imensa absurditate a unui asemenea demers preelectoral pare a sugera și altceva: că anumite cercuri, mai mult sau mai puțin influente, au pierdut complet legătura cu pământul! Băsescu prim-ministru n-ar fi chiar o totală imposibilitate, câtă vreme avem exemplul rocadei de la Kremlin. Dar, pentru Dumnezeu, și-l poate închipui cineva pe Boc președintele României? Chiar așa de masochiști am ajuns? Să fi secat de tot izvorul ce nutrea rodirea personalităților pe plaiul mioritic, de-am ajuns să resuscităm suflete moarte?
Autoarea nu se sfiește să susțină că „Tandemul Emil Boc președinte – Traian Băsescu premier ar fi o variantă spectaculoasă și cu potențial pe
