Cea de a nouăzeci şi opta ediţie a Festivalului „Richard Wagner“ de la Bayreuth, Germania, s-a deschis în această vară la 25 iulie cu spectacolul Tristan şi Isolda şi se va încheia vineri, 28 august, cu acelaşi spectacol. Mă întorc pentru a opta oară în micuţul oraş bavarez, dominat de personalitatea şi de creaţia genialului compozitor. Şi constat şi acum, în 2009 – ca de fiecare dată, de altfel! –, că aici, la Bayreuth, timpul pare a se fi oprit din curgerea sa. Teatrul Festspielhaus, construit după planurile lui Richard Wagner şi destinat în exclusivitate reprezentării operelor lui, domină oraşul de pe celebra colină verde. Aici, la Bayreuth, şi pe această scenă, s-au desfăşurat cele mai fantastice spectacole wagneriene, în cele mai originale montări scenice şi cu cei mai mari interpreţi wagnerieni. Festivalul dispune de propria sa orchestră şi de propriul său cor. Un spectacol la Bayreuth este o experienţă unică, pe care o păstrezi în minte şi în inimă toată viaţa. Am putut urmări aici, în acest august 2009, toate cele şapte titluri ale sezonului, operele Maeştrii cîntăreţi din Nürenberg, Tristan şi Isolda, Parsifal şi întreaga tetralogie Inelul Nibelungilor, cu părţile ei Aurul Rinului, Walkyria, Siegfried şi Amurgul zeilor. Experienţa wagneriană de la Bayreuth nu este uşoară. Spectacolele durează pînă la şase ore. Singurul act al preludiului Aurul Rinului durează două ore şi jumătate. Primul act din Amurgul zeilor durează două ore şi cinci minute. Primul act din Parsifal durează şi el două ore. Ultimul act din Maeştrii cîntăreţi din Nürenberg durează mai bine de două ore. Nici un act din operele lui Wagner nu este mai scurt de un ceas. Pauzele, două la număr, au, fiecare, 60 de minute. Şi timpul trece ca în vis.

După o astfel de experienţă copleşitoare, raţiunea selectează evenimentele, aduce în discuţie doar cele mai interesante momente, iar