Scandalul legat de scrisoarea interceptata de catre pesedisti din curtea liberalilor tine, deja, pagina intai a ziarelor nationale. Despre ce era vorba? Simplu. Paul Pacuraru daduse cuvant de ordine colegilor de partid de prin ograzile locale sa demonstreze opiniei publice ca mult-trambitata campanie de alegeri interne din cadrul PSD este o facatura si ca, de fapt, nu vor iesi in fata cei mai buni, cei mai harnici si cei mai votati candidati, ci tot cei agreati de catre sefii filialelor locale ori de catre Centru. De ce s-au inflamat pesedistii? Greu de spus. La urma-urmei, Pacuraru nu ceruse scoaterea pe piata a unor informatii masluite, ci aflarea adevarului. Scria, cumva, in scrisoarea incriminata, ca se va face apel la minciuna si calomniere? Nu. Si atunci, care e problema? Acum, sa avem pardon, putini romani cred in gogorita cu alegerile interne. Procedeul e, desigur, unul corect si se practica in toate tarile in care democratia are domiciliu de sute de ani, nu ca la noi, unde are, se pare, doar viza "so giorno" (n.r. permis de munca). In Romania, insa, tinand cont de structura PSD, de modul in care se iau hotararile si de structura extrem de piramidala a partidului, e putin probabil ca rezultatele alegerilor proprii sa fie cele pe care le-au dorit membrii partidului de guvernamant. La urma-urmei, politica PSD a fost una extrem de inteligenta. Prin acest joc, ca, de fapt, e doar un joc ce tine de imagine, pesedistii s-au asigurat ca ii vede o tara intreaga. E o campanie electorala in toata regula, in care iese cine trebuie, nu cine e votat. E drept ca, pentru a se debarasa de imaginea negativa, promovata de unii indivizi, vor fi scosi in fata si cativa tineri dar vai, cel putin, pe unii dintre ei ii cunosc si sa ma ierte Dumnezeu, dar nu prea au alura de oameni politici. Mai pe romaneste, nu respira aer de campion, decat prin respiratie artificiala, bush la bush