Răzvan Lucescu a început la echipa naţională un proces de reconstrucţie, lucru care i-a adus antipatia marilor conducători din fotbalul românesc.
Chiar dacă pare greu de acceptat, Răzvan preferă să convoace jucători la care puţină lume s-ar aştepta să îi vadă în tricoul primei reprezentative. Va avea această tactică succes? Un exemplu de reuşită îl reprezintă Carlos Dunga, selecţionerul naţionalei Braziliei.
DUNGA A REVOLUŢIONAT STILUL SELECAO
Numit în 2006 pe banca selecţionatei Selecao, Dunga a început revoluţia în cadrul echipei. A renunţat la stilul "Joga Bonito" al brazilienilor, punînd accent pe echipă, nu pe individualităţi. Lucru pe care încearcă să îl imprime şi Răzvan Lucescu.
Astfel, jucători care nici nu visau să ajungă la echipa naţională s-au trezit îmbrăcînd tricoul galben-verde. Jo, Rafinha, Thiago Silva, Felipe Melo sau Nilmar au început să apară în primul unsprezece, renunţînd la alţi jucători consideraţi de neînlocuit. Aşa se întîmplă şi la naţionala României, apariţiile lui Romeo Surdu, Max Nicu sau Iulian Apostol dînd apă la moară contestatarilor
CONTESTAT, A RASPUNS PE TEREN
Stilul său, asemănător cu cel al lui Răzvan Lucescu, nu a fost privit cu ochi buni. Publicul l-a contestat, s-a certat cu şefii federaţiei, dar Brazilia a renăscut. La doar un an de la numire, Dunga cîştiga Copa America, zdrobind Argentina cu 3-0, într-o finală în care pumele plecau favorite.
Mijlocul anului 2008 a adus cu el un nou val de contestatari. După două înfrîngeri în amicale, paharul s-a umplut odată cu un 0-0 pe teren propriu în faţa Argentinei. Stilul impus echipei, acela care l-a caracterizat şi ca jucător era din nou criticat. Deja ideea de "fost mare jucător, slab antrenor" se întipărise în mintea brazilienilor.
REZULTATELE VOR VENI!
Dunga a răspuns cum ştie mai bine.
