Dacă preşedintelui nu-i vor ieşi în faţă reporteri agresivi, îi va căuta. Parcă ar exista un fel de conspiraţie între preşedintele Traian Băsescu şi Antenele TV. La diverse intervale de timp, şeful statului are câte o ciocnire frontală cu un reporter al Antenelor. Preşedintele are astfel ocazia de a se autovictimiza, televiziunile speră la audienţă. Dezbaterea e gata şi ambele părţi câştigă. De bună seamă, e greu să-i suspectăm că ar fi pus la cale, în secret, un asemenea joc diabolic. Unii ar spune doar că, pe acest teren, îşi dau întâlnire lipsa de maniere a preşedintelui şi aversiunea lui faţă de oricine îl contrazice, pe de o parte, şi, de cealaltă, pornirea entuziastă, dar naivă, a Antenelor de a trage în el din toate poziţiile.

Dar lucrurile trebuie nuanţate. Preşedintele nostru este mai degrabă un mare actor, nu un duşman neîmpăcat al presei. El simte că îl prinde bine acest rol, de macho, în luptă cu permanentele comploturi urzite de oligarhi. Dar şi de victimă inocentă a copoilor sloboziţi de aceştia. Poporului îi place la nebunie imaginea luptătorului singuratic. În definitiv, băiatul rău ajuns sus este văzut ca fiind cu mult mai „deştept“ decât ceilalţi, care au respectat regulile şi şi-au tocit coatele pe băncile şcolilor. Este dovada vie că oricine, indiferent de pregătirea precară şi de respectul faţă de normele sociale, poate ajunge „cineva“. Cu tupeu, cu un dram de noroc şi cu ajutorul lui Dumnezeu.

Dar modelul nu este popular numai printre categoriile de jos, ci şi printre intelectuali de seamă. Probabil, o reminiscenţă din anii de şcoală, când elevul cuminte şi silitor privea spre golanul clasei cu o ciudată curiozitate şi cu o nemărturisită şi inexplicabilă admiraţie. Aici am putea găsi, măcar în parte, un răspuns la întrebarea de ce elite intelectuale cauţionează cu atâta lejeritate extravaganţele de comportament ale pr