Translatorul intreaba unde este ferma in care au murit copiii de gripa aviara. Ii raspunde un turc aproape rastindu-se si arata cu mana dreapta un drum serpuit printre niste dealuri. O luam catre directia aratata si dintr-o data orice urma de civilizatie dispare.
?E de la guvern?
Zarim pe coama unui deal doua case neterminate, retezate parca, un cort in curte si mai multe cotete, masini pe ulita - ca poarta n-au si o gramada de turci vorbind neinteles si tragand din cand in cand cate o tigara. Dintre masini una este mai luxoasa, cu steagul Turciei prins pe capota. ?E de la guvern?, spune translatorul, ?Vin in fiecare zi sa vorbeasca cu familia copiilor morti?.
Specialistii de la OMS au tot venit si ei, macinati de teama ca gripa s-ar putea transmite de la om la om. In curtea fermeii, turcii vin, lasa ceva de mancare, cateva sucuri, vorbesc cu parintii si pleaca. Au un alt mod de a-si exprima compasiunea. Nu plang, nu se jelesc, au doar figuri impietrite si spun ceva doar din buze.
Ferma de pasari a disparut
Intr-una din jumatatile de case, mama copiilor sta turceste pe covor si se roaga. Tatal, un turc de vreo 40 de ani, cu mustata tunsa scurt, da un interviu unei televiziuni. Spune ca au taiat trei gaini care nu erau bolnave si le-au mancat cu totii. Insa, doar copiii s-au imbolnavit si au murit. Nici el nu stie de ce. Din ferma de pasari din care-si castigau existenta nu a mai ramas nimic. Doar cateva cotete. Eram chiar in focar. Un focar pe care autoritatile l-au izolat si l-au distrus repede, fiind departe de sat.
In casa, mai multe femei pregateau ceva de mancare. Cativa turci descarcau dintr-un jeep cu remorca cateva lemne de foc. Se pregateau de un fel de pomana. Cadavrele copiilor au ramas la spital si nimeni nu stie daca le vor aduce acasa sau nu. Si daca da, cand?
In sat mirosea a kebab
Fosta ferma
