În municipiul Suceava nu există case de amanet care să accepte aparatură electronică. Patronii amaneturilor îşi deschid seiful doar pentru cei care deţin aur.

Din ce în ce mai puţini suceveni îşi lasă aurul la casele de amanet din oraş. Motivele sunt dintre cele mai diverse. Dacă unele femei nu-şi amanetează aurul de teamă că nu vor avea bani să-l răscumpere, altele şi l-au pierdut deja prin depăşirea perioadei de pe contract.

Totuşi, mulţi suceveni sunt dispuşi să renunţe la alte bunuri de valoare din casă pentru o sumă care să-i scoată din impas. „Eu, de exemplu, nu am aur, însă am vrut să-mi amanetez unul dintre telefoane şi nu am avut unde. Bişniţari care voiau să mi-l cumpere pe nimic am găsit, însă un amanet nu“, spune Claudiu Dumbravă, student.

Aparatura electrică poate fi defectă

Mulţi dintre tinerii care rămân fără bani ar dori să-şi poată amaneta camerele digitale, MP3-urile, până şi laptopurile sau, în cel mai rău caz, calculatoarele, dar nu au unde.

Patronii de amaneturi preferă însă să se ocupe de împrumuturi în schimbul aurului, chiar dacă recunosc că nu mai sunt clienţii de altădată. „Acum un an era afacere prosperă pentru că veneau alţii şi cumpărau la preţul pieţei aurul pe care oamenii îl pierdeau sau pur şi simplu nu mai doreau să-l recupereze. Acum rămânem cu aurul în vitrine pentru că nu mai cumpără oamenii bijuterii decât la evenimente speciale“, mărturiseşte Cristi T., proprietar de amanet. Acesta nu vrea să se complice cu aparatura electronică.

„Bijuteria, dacă e ruptă sau veche, poate fi dată la topit şi facută alta nouă. Dacă telefonul are o problemă şi aflu mai târziu de ea, trebuie să-l repar cu banii mei ca să-l pot vinde mai apoi. Nu mi-ar conveni“, adaugă acesta. Legea le dă voie proprietarilor de amaneturi să accepte drept gaj telefoane, videocamere, sisteme audio, calcul