Anul trecut, de suspendare, printre beneficiarii ultimelor livrări de roşii de Gurbăneşti au fost şi cei diin staff-ul de campanie al lui Traian Băsescu. Pe vremea aia nu trebuia să aleg între PDL şi Băsescu.
De altfel nici acum nu am ales. Sunt în continuare un fanatic al programului de reformă a statului enunţat de Băsescu cu ani în urmă. Chiar dacă acum cred că deciziile lui în ce priveşte relaţia cu PDL-ul sunt dezastruoase pentru toată lumea şi mai ales pentru noi, dreapta. Chiar dacă acum cred că felul în care şi-a tratat aliaţii e greşit.
Cred în continuare că Băsescu e un mare om de stat, poate singurul din peisaj în acest moment, şi cel mai important lider al dreptei. Chiar dacă cred în acelaşi timp că e greu să te propui unificator când după 8 ani de leadership dreapta arată ca fosta Iugoslavie.
În vara trecută, în plin război cu USL-ul, am avut şansa să-l văd în carne şi oase şi chiar să mă conversez politicos cu el pe tema cultivării roşiilor. Mi-a spus că a încercat şi el şi nu i-au ieşit. I-am spus că aş fi onorat să devin furnizorul Casei Dictatoriale. A râs dar nu ştiu dacă s-a atins de roşii. Am fost mândru şi emoţionat şi sunt în continuare mândru că i-am dus roşii şi l-am cunoscut. Acum, când războiul a trecut, când mi-am ales tabăra şi ea nu se cheamă Mişcarea Populară, mi-am spus că mă pot lăuda public cu asta. Se cheamă marketing:)
Dar nu numai lauda e motivul textului de faţă. Motivele sunt, după cum spune şi titlul, dreapta şi roşiile.
Are prietenul Adrian Stanciu un moto foarte inspirat pe pagina lui personală: "Dacă vrei să schimbi lumea, schimbă-te întâi pe tine" . Iar realitatea e că atunci când vorbim despre dreapta, uităm s-o practicăm. Am observat asta încă de pe vremea când eram la Blogary: toţi antreprenorii cu care vorbeam erau interesaţi de altceva, nu de teoriile noastre despre dreapta, nu de tiradele
