Printre victimele colaterale ale războiului politic dus în aceste ultime două luni se numără şi Academia itinerantă „Andrei Şerban". Aceasta pentru că respectivul for de cercetare şi experiment teatral şi-a desfăşurat activitatea până acum sub auspiciile ICR New York. Şi, după cum ştim, ICR nu se simte deloc bine sub actuala putere.

Şi pentru că, dacă tot e să mori, mai bine să o faci cu stil, marele regizor Andrei Şerban a invitat un grup de artişti şi de critici să vadă roadele ultimului său atelier care s-a desfăşurat la Palatul Mogoşoaia.

Dacă ICR nu e nici cultură nu e

„Cum este clar că actuala conducere a ICR va fi demisă în curând, voi pleca şi eu împreună cu ea. Nu vreau să colaborez cu viitoarea conducere care va fi pusă cu siguranţă în funcţie pe criterii politice. Cultura română, cea adevărată , a devenit în ultimii ani, graţie ICR, foarte vizibilă în New York, dar de-acum s-a terminat. Vor veni iarăşi Stelele Popescu şi Arşineii împreună cu ansamblurile de dansuri populare să ne reprezinte ţara", a spus cu ironie amară Andrei Şerban. Regizorul a rezumat în câteva vorbe activitatea Academiei sale itinerante prin care au trecut în ultimii ani zeci de tineri actori români. Într-un an, această tabără de creaţie s-a desfăşurat la Horezu, în altul la Ipoteşti, unde actorii au plonjat în opera lui Eminescu, iar în alt an, Andrei Şerban a creat un spectacol de teatru documentar după cazul Tanacu.

Spectacolul „Spovedanie la Tanacu", montat de Andrei Şerban după cartea jurnalistei Tatiana Niculescu-Bran, s-a jucat o vreme la Teatrul Odeon şi a plecat şi în turneu în Statele Unite, la New York. Acolo spectacolul lui Şerban a fost văzut de Cristian Mungiu care, inspirat de montare, a decis să facă un film pe aceeaşi temă. Filmul se umeşte „După dealuri" şi a luat de curând premiul pentru scenariu şi premiul de interpretare fem