Evoluţia nu ne-a modificat prea mult structura genetică. Dar ne-a adus un stil de viaţă cu totul diferit de cel al strămoşilor noştri, iar organismul a fost nevoit să se adapteze acestuia. Rămâne însă de văzut dacă el va ţine pasul cu ritmul rapid în care ne-am dezvoltat mediul de viaţă.

Homo sapiens sapiens, omul modern, a evoluat din strămoşi cu trăsături de maimuţă. Inteligenţa, structura şi funcţionarea organelor, aparatelor şi sistemelor care formează organismul uman şi chiar şi înfăţişarea s-au modificat de-a lungul timpului. Totuşi, de aproximativ 40.000 de ani, evoluţia pare să fi stagnat.

Acest lucru se datorează, spun specialiştii, faptului că selecţia naturală nu mai joacă un rol prea important în acest proces. Şi mutaţiile genetice care au făcut posibilă în trecut evoluţia umană au atins un nivel de stagnare. Totuşi, schimbări continuă să se producă, chiar dacă ele nu sunt foarte vizibile.

Mersul biped ne-a adus artrozele

Mersul biped este printre cele mai timpurii caracteristici evolutive ale oamenilor. În poziţie verticală, ei puteau alerga şi căuta hrană pe distanţe mai lungi şi puteau avea un câmp vizual mai mare, ceea ce-i ajuta să vâneze mai bine.

Odată cu schimbarea centrului de greutate al corpului, scheletul a trebuit să-şi modifice radical structura. Însă coloana vertebrală şi membrele nu şi-au încheiat nici până astăzi procesul de adaptare la poziţia verticală, şi aceasta pentru că ea este o trăsătură dobândită recent, dacă ne raportăm la vârsta speciei umane. Ca dovadă că aceste segmente ale scheletului nu sunt încă pe deplin adaptate noilor cerinţe stau uzurile articulare ce definesc artroza.

Avem mai puţină forţă musculară

Omul primitiv a fost vânător-culegător, iar muşchii puternici şi bine dezvoltaţi erau o condiţie esenţială pentru supravieţuirea lui. Treptat însă, pe măsură ce agricultura a deven