Abia in aceasta lectiune devin explicabile numirile scandaloase decise de noua putere de la Chisinau, trocurile care altfel, din perspectiva doctrinelor si promisiunilor electorale, te-ar putea stupefia. O prima conditie a adecvarii la realitate este potrivirea termenilor: unul incongruent te conduce fatal spre evaluari aberante si iti greveaza insidios deciziile si pasii. Termenul are logica lui, uneori tiranica si, nesupravegheat, isi atrage structurile convenabile, filtreaza optiunile - cite apar - conform propriei conformatii. Altfel spus, actioneaza independent, adesea in contradictie cu intentia celui in cauza. Limba, adica, ne joaca si feste, se comporta si ca un farsor! Cite prostii regretabile ar fi ramas in potentialitatea lor namoloasa, daca erau altfel „previzualizate" terminologic? Ca sa nu para o elucubratie ce spun, voi incerca sa convoc niste argumente care ne stau larg la indemina, de la alegatorul inocent la analistii hirsiti. Cuvintul de ordine in cele doua campanii a fost, dupa cum se stie, schimbarea. L-au pronuntat pe varii lungimi de unda si liberalii, si democratii, la unison, cu o tenacitate in care ar fi trebuit sa vedem metoda si, in plan secund, miza. Am avut ocazia sa-i ascult, invocindu-l, si pe Filat, si pe Chirtoaca si tin minte limpede senzatia de isterie care invaluia multimile. Sloganul inducea, acum se poate spune cu siguranta, o stare de psihoza, in care se putea opera reductiv si maniheist, fara riscul de a fi prins cu oca mica, in deplin confort al manipularii. Parea, ca atare, firesc ca PCRM ar reprezenta raul absolut, in timp ce competitorii sai, binele fagaduit; firesc si indiscutabil faptul ca stinga ne-a nenorocit, iar dreapta ne va mintui. N-am auzit atunci sa-si fi pus cineva, spre exemplu, intrebarea de ce ar fi, la o adica, Urechean, infocat aspirant la succesiune si promitator de pensii in valoare de 500 de euro, mai b