Au Ilf şi Petrov o schiţă în care se vorbeşte despre spectrul „comprimării”, care înnebunea funcţionari de stat, supuşi acestei prevederi din 6 în 6 luni, în epoca de debut a bolşevismului. Fenomenul era privit ca un soi de guturai care-şi făcea efectul, după care lucrurile reveneau la normal. Adică la schemele umflate specifice aparatelor administrative ale statului. Această superponderabilitate pare să fie boala comună a tuturor guvernărilor. Fiecare administraţie începe cu declaraţii belicoase la adresa celor care parazitează sistemul şi sfârşeşte cu doborârea vechilor recorduri la fine de mandat.

Cu aceeaşi placă pe care ne-o pune Boc, a intrat în pâine Tăriceanu. A redus şi el schemele administrative tot cu vreo 20%, dar a sfârşit cu un plus de 37%. Aceste plusuri se tot cumulează şi duc la crearea unui aparat a cărui obezitate riscă să-l paralizeze.

Premierul Boc a avertizat că va purcede la o cură de slăbire drastică. Vor fi „comprimaţi” 20% dintre funcţionarii actuali. Cum se va proceda? Suntem asiguraţi că nu vor fi luate în calcul posturile neocupate. Există, însă, o mare problemă. Una de fond. Câştigătoare a competiţiei electorale, Coaliţia are de satisfăcut nişte solicitări imperative ale clientelei sale. Majoritatea numirilor au fost deja făcute. Cum procedezi acum? Îi dai afară pe unii dintre cei abia numiţi? Secretarii de stat şi directorii? Sau operezi doar la bază, printre curieri şi femeile de serviciu? Şi care este, atunci, eficienţa? În timp ce sporeşte numărul lefurilor mari, renunţi la câteva dintre cele mici?

Hotărât lucru, va fi o reducere de ochii lumii. Nu se va face nicio economie. Se vor plăti, poate, nişte poliţe şi vor fi eliminaţi unii dintre apropiaţii fostei guvernări. Voi crede în ideea de economie şi în sinceritatea ei, când dl Boc va desfiinţa prima agenţie inutilă. Când nu va uza de trucul schimbării numelui mini