Regizorul explică ce înseamnă teatrul de stradă şi cum ar putea prospera el în Capitală.

A înfiinţat Teatrul Masca având un obiectiv clar în minte: să aducă teatrul în vieţile celor care nu au acces la acest mediu.

Actor, regizor şi director, Mihai Mălaimare se defineşte simplu ca fiind "om de teatru", recunoaşte că ajunge rar la piesele colegilor şi spune că manifestarea artistică de stradă nu este nici pe departe la fel de dezvoltată în România cum este în alte ţări.

În ceea ce priveşte organizarea Festivalului "Caragiale", în Centrul Vechi, directorul a explicat, după peste două decenii de activitate, cum trebuie pregătit un astfel de spectacol pentru a avea impactul scontat.

Evz: Ce provocări există într-un astfel de spectacol în stradă?

Mihai Mălaimare: Sunt o sumedenie de probleme. Dacă eşti prea aproape de blocuri, se supără locatarii, dacă eşti prea aproape de biserică, se supără preoţii.

Lucrurile astea trebuie gândite în perspectivă. Probabil că spectacolele mari, puternice, nu au loc în oraşul vechi. Pentru ele trebuie construită o suprafaţă specială. Bucureştiul nu are o piaţă importantă în care să se întâmple astfel de evenimente, iar Piaţa Constituţiei este inconfortabilă.

Trebuie construit, undeva lângă oraşul vechi, un spaţiu teatral. Din păcate arhitecţii nu ne întreabă şi pe noi, oamenii de teatru, cam ce ar fi nevoie, pentru că nu îţi trebuie mare lucru.

Înainte de Masca, teatrele nu recurgeau la astfel de spectacole. Cum a pornit proiectul?

Nu recurgeau şi rău făceau. S-a dovedit că viziunea noastră, a Teatrului Masca este una în pas cu vremea. Afară este un alt secol. Oamenii poate că nu realizează. Mă refer la instituţiile de spectacol care joacă între ziduri.

Lucrurile s-au complicat în societatea românească, în special unde stratificările sociale sunt extrem de acute. Plasarea într-o stru