Mircea Cărtărescu: "Vom afla pe pielea noastră, tăbăcită deja de decenii de comunism şi de capitalism sălbatic, reversul prosperităţii şi al consumului din ultimul timp."

În „Colonia penitenciară“, povestirea lui Franz Kafka, condamnaţilor nu li se comunică niciodată sentinţa judecătorilor. În schimb, ea li se tatuează pe piele cu ajutorul unui instrument complicat, cu sute de ace, numit „grapă“. Astfel, expresia „ai s-o simţi pe propria piele“ capătă un sens cât se poate de concret şi de dureros.

Crizele economice au şi ele întotdeauna ceva kafkian: eşti lovit de ele fără vină şi pe neaşteptate, devii o victimă care nu-şi cunoaşte nici sentinţa, nici călăul, urmând să afle totul curând, pe pielea proprie. De obicei, ele apar pe un fond de (relativă) prosperitate, pe un avânt consumist care brusc se frânge, conform unor legi atât de complicate, încât nici cei mai reputaţi economişti nu reuşesc să le prevadă decât după ce, ca la pojar, toate semnele exterioare au apărut deja.

Preocupat să-şi celebreze realizările, să ne arate cât de măreaţă a fost creşterea noastră economică sub oblăduirea liberală, premierul Tăriceanu nu mai ştie azi pe unde să scoată cămaşa. Cu cinismul cu care ne-a obişnuit (nu ne sfătuia mai alaltăieri să ne cumpărăm case în America?), continuă să ignore realitatea, să-nchidă ochii la ceea ce va urma, sperând, asemenea copiilor, că, dacă nu vede dezastrul, nici dezastrul nu-l vede pe el. Problema salariilor profesorilor, a reducerii de activitate a Uzinelor Dacia nu sunt altceva decât primele semne, încă timide, ale crizei care ne va lovi anul viitor. Nu din gura premierului, ci din presa internaţională şi cea românească aflăm şi noi ce ne aşteaptă: zeci de mii de întreprinderi mici şi mijlocii falimentare, sute de mii de şomeri, mulţi rezultaţi din întoarcerea în masă a emigranţilor, frământări sociale şi, în