În oraş, lumea întoarce capul după maşină mai ceva ca după o fată frumoasă. Pe şosea, DS3 se lipeşte de asfalt şi se înşurubează în viraje cu o ferocitate ieşită din comun, la viteze la care o maşină normală s-ar răsturna.
Prima maşină premium creată de Citroën după foarte mult timp te uimeşte atât prin design, cât şi prin configurabilitatea extremă. Francezii au tupeu, însă în lupta cu Mini, Audi A1 şi Alfa Mi.To au nevoie de mai mult decât atât.
S-a apelat la tot arsenalul aflat deja în tolba Mini: poţi să-ţi alegi culorile şi materialele pentru aproape orice element al maşinii, designul futurist este superb, iar campania de promovare agresivă face apel la celebrităţi mai noi şi mai ales, mai vechi, cu accent pe viitor, nu pe trecut. Este asta de-ajuns?
Spaţii de stocare încăpătoare
Interiorul lui DS3 este pe măsura pretenţiilor: materiale de calitate, plastice relativ tari, dar consistente şi bine asamblate, un sentiment general de bine făcut şi bine gândit. Totuşi, nu reuşeşte să redea sentimentul de funky sau de benessere al concurenţilor săi: DS3 e mai degrabă o rochie pretenţioasă de seară decât o ţinută pentru un club de dans. Extrem de apreciate sunt spaţiile de stocare, foarte bine dimensionate pentru această nişă, inclusiv torpedoul, iar portbagajul de 285 de litri este sensibil mai mare decât al concurenţei, DS3 fiind mai practică pentru utilizarea zilnică. În plus, spaţiul pentru pasagerii din spate este suficient pentru doi adulţi, cu condiţia să nu fie mai înalţi de 1,70 metri.
Ca minusuri amintesc zgomotul de rulare care pătrunde în habitaclu chiar şi la viteze de drum naţional, precum şi şuieratul sport al evacuării, care se aude prea devreme şi devine enervant pe autostradă. În fine, la oprirea pe loc, ventilatorul radiatorului începe o adevărată furtună sonoră. Pur şi simplu avem de-a face cu o zeiţă gălăgioasă. Citr
