Legea accesului la informatii publice si-a aratat, in cei aproape cinci ani de existenta, citeva carente majore, pe care oamenii politici nu par deloc dispusi sa le remedieze. Una dintre acestea se refera la zona de aplicabilitate a legii, adica la institutiile care sint obligate sa i se supuna.
Si legea spune asa: „Prin autoritate sau institutie publica se intelege orice autoritate sau institutie publica, precum si orice regie autonoma care utilizeaza resurse financiare publice si care isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei". Lasam la o parte exprimarea timpa.
Mosita de liberala Mona Musca si finisata de PSD, legea a fost elaborata in toamna lui 2001, adica exact in perioada in care mai toate Regiile Autonome se transformau in Companii Nationale, adica societati pe actiuni in care statul este unic actionar.
Observam insa ca sintagma „Companii Nationale" nu se gaseste in textul legii, ceea ce a permis unor asemenea institutii sa se considere scutite de respectarea ei.
Un exemplu elocvent in acest sens a fost Loteria Romana, in timp ce era condusa de Nicolae Cristea. La solicitarile repetate ale „Cotidianului" de a oferi informatii de interes public, conducerea Loteriei a raspuns ca, atita vreme cit e societate pe actiuni, are buget propriu si functioneaza pe baza de autogestiune financiara, nu-i este opozabila legea accesului la informatii publice.
Un exemplu inca si mai flagrant vine din partea Regiei Autonome a Administratiei Patrimoniului Protocolului de Stat.
Desi in acest caz apare in denumire in mod clar sintagma „Regie Autonoma", iar bunul-simt ne indeamna sa credem ca institutia ar trebui sa se supuna acestei legi, conducerea actuala a institutiei ne-a dat in trei rinduri, pentru documentari diferite, acelasi raspuns: „RAAPPS functioneaza pe baza de gestiune economica si autonom