O echipă formată din 19 români munceşte din greu la restaurarea simbolului Franţei, pe salarii de trei ori mai mici decât ale francezilor. Marius Grigoraş, unul dintre cei care lucrează în echipa de restaurare, spune că românii sunt blestemaţi să facă lucruri măreţe numai pentru alţii.

O echipă de 19 alpinişti utilitari români a intrat în al doilea an al aventurii la înălţime pe turnul Eiffel, lucrările de recondiţionare începând în martie 2009. Nu numai aspectul actual depinde de mâinile unor profesionişti români, ci însăşi existenţa edificiului. Structura metalică a Turnului Eiffel este realizată la Reşiţa, iar oţelul provine din furnalul de la Govăşdia din localitatea Ghelari, judeţul Hunedoara.

Tot un român, inginerul Gheorghe Pănculescu, a inventat un sistem de îmbinare a traverselor de cale ferată care a făcut posibilă ca această structură metalică uriaşă să stea în picioare.

„Este într-un fel ironic, Turnul Eiffel începe şi termină cu noi, românii. Eu însă am şi un gust amar, de parcă suntem blestemaţi să facem lucruri măreţe numai pentru alţii“, a spus Marius Grigoraş, unul dintre cei care lucrează în echipa de restaurare.

„Dacă scap un şpaclu pot ucide pe cineva“

Marius, de 28 de ani, a lucrat ca alpinist utilitar în mai multe oraşe din România, mult timp şi în Bucureşti. Pasionat de munte şi de înălţimi, a îmbinat utilul cu plăcutul şi a intrat în branşa alpiniştilor în urmă cu 5 ani. De atunci a învăţat să vopsească, să sudeze, să repare, să construiască, să facă orce este nevoie dar la înălţime, atârnat în „coardă“.

„Turnul Eiffel este cea mai înaltă clădire de până acum, doar muntele poate o poate concura din acest punct de vedere. Este şi cea mai grea muncă pentru că dacă scap chiar şi un şpaclu pot ucide pe cineva pentru că pe sub mine trec mii de turişti în fiecare clipă“, povesteşte Marius. El a ajuns s