Căutam să scriu cît mai închegat, topind cuvintele unul într-altul, dînd frazelor o formă longilină... mă rog, lunguiaţă, uşor ondulată pe margini, compactă în miez. Da, mijlocul... centrul obligatoriu mă obseda, sîmburele... acolo aveam nevoie de curaj, de iluzie, de fantezie bine hăţuită... de abnegaţie, de... Franjurile fluturau de la sine, bătute lin de semnificaţii necotrobăite echivoc, într-o neglijenţă tandră, aducătoare de surîsuri binevoitoare, sau de nasuri strîmbate a dispreţ, sau de mîrîituri... sau... de cîte un... scuipat în plină figură a moacei mele de ucigaş blînd (unii ziceau sinucigaş!)... de killer, hm, tocmit cu clipa, cu ora, cu timpul împărţit în săptămîni, luni, ani
... şi banii în mînă, dom'le, ce mai tura-vura... la mine nu se-nghit "abureli" d'astea cu lugu-lugu-tăvălugu... vino sa-ţi plătesc... adik pe 15... bleah! Nooo!!! Devenisem astfel un cotoi vestit... jos pălăria!... un fel de vedetă a frigurilor galbene, purpurii, liliachii... un "grosolan" care spune de alea cu p... hm!, un spurcat printre candizi, nevinovaţi, sinceri, delicaţi, îmbujoraţi de virginitatea trupului şi sufletului lor etern, întemeietori de interminabile şi mlădioase parade ale modelor... ale modelelor de moralitate... ăştia aveau "har"... eu lichidam una-două! Ei erau... eu se pare că abia începusem să fiu, ba nu... deja fusesem... ce nostimadă!
*
Mi-am zis: aripa dreaptă e mai lungă decît cea stîngă. S-o scurtăm niţel, s-o aranjăm din foarfece... Privindu-mă atent în oglindă, mi-am dat seama că acum aripa stîngă e mai lungă decît aripa cea dreaptă. Şi am scurtat-o niţel, am tuşinat-o... Uitîndu-mă iarăşi în oglindă (se aburise un pic datorită expirului înfierbîntat de milimetrii voioşi ai penajului, de febrilitatea muncii inutile; oricum, nu le-aş fi ajustat niciodată exact, egale, bucuroase, radioase chiar...), mda,