Se ştie că nu mă număr printre admiratorii sau susţinătorii lui Laurenţiu Mironescu, fost secretar general al MAI, aflat, actualmente, în vizorul DNA. Fie şi pentru faptul că, atunci când era deputat, mi-a băgat, cum se spune, strâmbe peste tot, cu scopul de a mă determina să-mi revizuiesc tematica editorială în ce priveşte genul pamfletar.

Poate că, în acea perioadă, parlamentar fiind, domnul Mironescu avea alergie la critică. Lui Laurenţiu Mironescu, pe bune, i se pot reproşa multe. În principal, aroganţa de care m-am izbit la scurt timp după numirea sa în funcţia de director general al portului Constanţa. Într-un fel, legendele despre presupusele sale relaţii de prietenie cu Zeus au făcut din Mironescu un personaj mediatizat. În mare, astea ar fi păcatele lui. Despre fostul secretar general al MAI nu am auzit nici-odată vorbindu-se ca despre un mare mafiot sau şpăgar. Sigur, în ziua de astăzi nu este bine să bagi mâna în foc pentru nimeni, dar realitatea pare a fi de partea sa.

Şi eu cred că nu este vinovat. Eu sunt convins că Laurenţiu Mironescu plăteşte un tribut greu pentru simplul motiv că are gura mare. E posibil ca, într-un anumit context, domnia sa să-i fi scos din sărite pe zeii aflaţi la Putere. La fel de posibil este ca, pe scurtătură, cum se întâmplă deseori la noi, nişte oameni de bine, speriaţi de saltul făcut de Mironescu la MAI, unde, din câte înţeleg, era chitit pe treabă, să-l fi pus bine acolo unde trebuie...

Altfel, nu pricep de ce a fost luat pe sus, precum Becali, cu televiziunile la poarta casei sale, la scurt timp după numirea sa într-o funcţie foarte importantă! Dacă era implicat în atâtea şi atâtea afaceri necurate în portul Constanţa, o minimă decenţă ar fi trebuit să determine instituţiile abilitate să intervină înainte ca domnia sa să treacă pragul MAI. Eu cred că, ajuns în minister, a călcat, recidivând, pe cine nu