LUMEA SATULUI Postul ce va incepe maine inseamna pentru unii bucurie, inseamna regasirea vechilor prieteni si castigarea altora. In satul Pietriceaua din Prahova, postul inseamna sezatori, povestiri, cantece si voie buna. Coltul Vesel este locul minunat al pietricenilor, unde se intampla toate acestea.
Mai sus de Brebu, comuna cunoscuta pentru Curtea Domneasca a lui Matei Basarab, pe un drum din pietre mari si colturoase, lung de vreo 8 kilometri, dai de Pietriceaua, satul pastratator al traditiilor si obiceiurilor zonei. Drumul pare ca te pregateste pentru post. Daca il parcurgi pe jos, ajungi la Pietriceaua fara toate toxinele si nenorocirile inmagazinate atat in trup, cat si in suflet de-a lungul anului. Ajungi in sat si crezi ca al tau calvar a luat sfarsit. Abia incepe! Ca sa ajungi la Coltul Vesel, focarul traditiilor si al bunei dispozitii, trebuie sa urci alti kilometri pe un drum pe care abia il pot face calutii satenilor. Daca mai ai ceva negativ in tine... apoi scapi si de asta si ajungi! Starostele bucuriei este Maria Dilimot, femeie care are mereu o vorba buna pentru toata lumea.
O PICTORITA RARA. O vizita la Maria acasa nu poate fi conceputa fara o ospetie, fara un semn al bucuriei de a avea oaspeti, bucurie impartasita de toti locuitorii satului, dupa cum spun chiar satenii. Meseria de staroste al bucuriei si cea de gazda perfecta se potrivesc de minune Mariei Dilimot. Marea ei pasiune este arta populara, colectionarea si realizarea de costume traditionale, ustensile si tablouri facute cu muschi de copac. Cand am intrat pe poarta, femeia tocmai se pregatea sa plece dupa materia prima a tablourilor, muschiul de copac. Vrea sa lanseze o noua colectie de tablouri, ca, dupa ce au trecut niste francezi pe la ea, a ramas doar cu "dâalea urate".
LA MASA TACERII VESELE. Ospetia inseamna macar o bardacuta cu tuica de prune, mere ori pere si