Nu credeam că parabola folosită de mine chiar în acest cotidian spre a sugera rezultatele programului FMI pentru România („Operaţia reuşită: pacientul mort", vezi articolul exact cu acest titlu din RL/10 noiembrie 2010) va ajunge să fie utilizată tocmai de artizanul acestui program, dl Jeffrey Franks, pentru a descrie situaţia în care se găseşte economia din Româ¬nia, la începutul anului 2011 şi după doi ani de derulare a acordului cu FMI. Eu am folosit ironia parabolei, cu adresă directă la conţinutul reţetelor FMI. Dl Franks, care evident nu putea face aşa ceva, a întors-o ca la Ploieşti! Dar amar! Amar de tot! Domnia sa a considerat chiar o reuşită operaţia. Probabil pentru că a făcut-o domnia sa! La fel a considerat domnia sa şi stabilitatea economică pe care consideră că România a obţinut-o. Dar, pentru că semne de viaţă economia nu prea dă, domnia sa s-a gândit probabil că ar putea fi spiritual amintind de bancul cu pacientul mort. A dat-o însă cu bâta în baltă, pentru că pacientul chiar este aproape mort! Şi se îndreaptă rapid spre extincţie economică.

În orice caz, în calitate de doctor-şef al operaţiei, trebuie, pentru a recurge la parabola pacientului mort, ori să ai un tupeu fără seamăn, ori să te simţi atât de tare în poziţia de stăpân încât să fii convins că nu rişti ca sclavii din subordine să-ţi dea un şut în fund. Gluma sordidă a dlui Franks spune multe despre relaţiile FMI-România şi despre gradul la care a ajuns în România servitutea faţă de capitalul străin!

În aceiaşi termeni se pune şi regretul declarat al dlui Franks că programul FMI n-a adus creşterea economică prognozată de dânsul, economia continuând să dea înapoi. Regret?! Ori eşti slab cu duhul într-ale economiei şi crezi că un program numai şi numai de tăieri de salarii şi alocaţii sociale şi de majorări de impozite putea aduce şi altceva decât căderi ale economiei, ori te c