Şi-a dat demisia Umberto Bossi, liderul partidului numit Lega Nord – principalul aliat la guvernare al lui Silvio Berlusconi. A fost ales pentru prima dată în Parlament în 1987, cînd se afla în fruntea unei mici formaţiuni politice – Liga Lombardă – care propunea autonomia regiunii Lombardia. Lumea îl privea ca pe un fel de bufon: pentru că ideea autonomiei le părea tuturor o aberaţie, pentru că Bossi vorbea precipitat şi amesteca în discursul său termeni dialectali şi cuvinte „din popor“, pentru că pe vremea aceea politica italiană era stabilă, cu un sistem de partide care funcţiona de zeci de ani. Dar Bossi a perseverat, reuşind să concentreze şi să dea expresie politică nemulţumirilor (reale) din Nord: e o veche problemă a Italiei conflictul (economic, cultural, de mentalitate) dintre Nord şi Sud. Iar prăbuşirea vechiului sistem de partide, în urma scandalurilor de corupţie de la începutul anilor ’90, l-a propulsat în primul plan al politicii, cu o formaţiune rebotezată Lega Nord. Inamicul său declarat a fost, de 20 de ani încoace, „statul hoţoman“, care lua impozite de la Nordul bogat şi le risipea în programe de dezvoltare ineficiente pentru Sudul sărac. Aşa încît principalele cerinţe au devenit autonomia fiscală şi federalizarea Italiei: cu ele a ţinut în şah toate guvernările lui Berlusconi, al cărui partener principal a devenit. Lega Nord a creat, între timp, un întreg show pentru a-şi susţine cerinţele: a inventat „Republica Padania“ – cu steag propriu, cu o întreagă ceremonie de „secesiune“ simbolică pe malul rîului Po, cu inscripţii de „bun venit în Padania“ pe marginea şoselelor. În paralel, şi-a construit un puternic discurs anti-imigraţionist, pe bine-cunoscutul motiv „străinii ne iau locurile de muncă“. Iar în ultimii ani, cînd membri ai partidului său au ajuns primari sau şefi de provincii, au apărut şi controversate măsuri împotriva imigranţilor