Nicolae Cinteză, şeful Supravegherii din BNR, afirmă însă că sistemul de autocurăţare a băncilor funcţionează.

Sistemele de control al riscului de fraudă implementate de acţionarii străini în mari bănci româneşti se dovedesc vulnerabile în faţa unor documente în aparenţă valabile purtând eventual o ştampilă falsă cu numele ANAF şi nici măcar filtrele Fondului de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri nu reuşesc să depisteze dosare bazate pe date false, după cum indică ancheta DIICOT care a zdruncinat reputaţia bancherilor în ultimele zile.

Scandalul fraudelor de 22 mil. euro în care au fost implicate sucursale ale BCR, BRD şi CEC Bank pune în evidenţă o breşă în capacitatea băncilor de a se feri de documente false: nu există un circuit special securizat prin care bancherii să poată verifica în baza de date a Fiscului informaţi­ile prezentate de solicitantul unui credit privind presupusa activitate a firmei sale.

Pe de altă parte, Nicolae Cinteză, directorul Direcţiei Supraveghere din Banca Naţională, afirmă că există riscul ca inflamarea prin media a unui subiect "bazat mai mult pe supoziţii decât pe probe" să împingă băncile într-o extremă nedorită: îngreunarea suplimentară a procesului de acordare a creditelor. "Dacă nu se clarifică această poveste în sensul lămuririi stricte a răspunderii bancherilor implicaţi, creditarea va avea de suferit. În meseria aceasta discuţia dintre creditor şi debitor este esenţială. Dacă orice discuţie despre situa­ţia unui client este privită ca trafic de influenţă, iar bancherul ajunge să se ferească să mai discute cu clienţi potenţiali, în final vom avea o şi mai mare îngreunare a accesului la credit. Trebuie să existe o delimitare clară între practici specifice meseriei de bancher şi situaţii când sunt încălcate regulamente bancare ori când există probe temeinice că au fost acceptate cu bună şti