Bucurestiul este cea mai veche destinatie a migratiei interne de forta de munca. Chiar daca face concurenta slaba unor destinatii „la moda“ gen Italia, Spania, Portugalia sau ofticata Anglie, continua sa fie un magnet pentru mii sau chiar sute de mii de romani care aleg sa se mute in orasul de pe malul Dambovitei. Si nu intamplator se intampla toate astea.
Capitala are cei mai mari indicatori per capita privind Produsul Intern Brut, precum si castigul si cheltuiala nete anuale.
Din 1831, cand a fost realizat primul recensamant, populatia Capitalei a crescut de la circa 60.000 de oameni la putin peste un milion in debutul perioadei comuniste (1948). Practic, intr-un secol, populatia bucuresteana a crescut de 16 ori.
A urmat perioada comunista cand, ca urmare a intensei industrializari, populatia s-a dublat, ajungand la circa doua milioane de locuitori la inceputul anilor ’90.
Specialistii REAG (Real Estate Advisory Group) apreciaza ca fenomenul nu se va opri si ca migrarea catre Bucuresti, ca urmare a dezvoltarii intregii zone metropolitane, ar putea duce la cresterea populatiei de la doua la cinci milioane in urmatorii zece ani, adica circa 300.000 pe an (cam cat este populatia judetului Ilfov).
„Ochelarii de cal“ municipali
5 milioane de oameni! Numai gandindu-ne cum se descurca orasul in prezent, cu cele doua milioane, ne ia cu calduri. Cresterea populatiei intr-un oras deja prea aglomerat, cu sincope de trafic si preturi halucinante la locuinte, nu promite nimic bun nici in sensul imbunatatirii conditiilor de trafic, nici in vederea ameliorarii preturilor in domeniul imobiliar.
Cum se pregateste autoritatea locala pentru „socul“ migrationist? Isi pune ochelari de cal si da bice proiectelor megalomane, care vizeaza restructurari, reconfigurari, modernizari.
Majoritatea au fie uti
